Despre mine

Mă numesc Meda Andreea Căpîlna și locuiesc în Cluj-Napoca, România. Public folosesc numele scurt, Meda Căpîlna; scris fără diacritice, apare ca Meda Capilna sau Meda Andreea Capilna — aceeași persoană, aceeași activitate. Lucrez ca speaker și ca event planner pentru copii, iar cele două nu sunt meserii separate în capul meu: și una, și cealaltă înseamnă să creezi un context în care cineva înțelege ceva ce înainte nu înțelegea.

Nu am început cu asta acum. Am crescut în Târgu Mureș și la 15 ani organizam deja flashmoburi și seri de poezie acolo. În 2018 am cofondat, împreună cu colegi de la Școala de Valori Mureș, asociația facem — pentru evenimente educative și pentru comunitatea de tineri a orașului. Tot din perioada aia e „Verde-n față": concerte în aer liber, cu ateliere despre autocunoaștere, empatie și lucru în echipă. A ajuns la a doua ediție. În 2019 am intrat în seria „19 sub 19" a revistei DoR.

Spun toate astea nu pentru palmares, ci pentru că e exact lucrul pe care îl fac și azi: evenimente afară, construite în jurul a ce se întâmplă între oameni, nu în jurul a ce se vede pe scenă. S-a schimbat vârsta publicului și a apărut cercetarea în spate. Restul e la fel de opt ani.

Am terminat Comunicare și Relații Publice la FSPAC, în Cluj. De acolo vine partea din meseria mea care se vede cel mai puțin: cum construiești un mesaj pentru un public anume și cum îl duci până la capăt, fie că publicul are șase ani, fie că are patruzeci și stă într-o sală de conferințe.

Am ajuns aici pe drumul culturii. Fotografia, muzica și evenimentele culturale au fost prima mea zonă de interes — nu ca hobby de weekend, ci ca mod de a citi lumea. Am fost o vreme redactor la OutInMureș, ghidul de evenimente al orașului. Am petrecut mult timp în jurul evenimentelor: cum se construiește un program, cum se ține atenția unei săli, ce face diferența dintre un eveniment la care oamenii vin și unul despre care vorbesc după. Când am început să lucrez cu copii, am descoperit că întrebările sunt aceleași, doar că miza e mai mare: copiii nu se prefac că le place ceva.

Drumul ăla nu s-a închis. Din mai 2024 sunt, ca voluntară, marketing manager în proiectele Asociației Future Hubs din Cluj: futurehubs.eu, care leagă între ele orașe, artiști și organizații culturale din Europa, și bestcluj.com, care scoate în față profesioniștii creativi din Cluj-Napoca. E aceeași muncă pe care o fac la evenimente, doar că publicul are treizeci de ani în loc de șapte — cum faci vizibil ceva care merită văzut.

Din octombrie 2026 lucrez și la ZestreaMea, un proiect nou al asociației, unde mă ocup de marketing și comunitate și de activitățile pentru copii. ZestreaMea este o platformă non-profit și gratuită, pornită la Cluj-Napoca, care aduce educația financiară acasă: banii copilului se împart în trei borcane (Cheltuieli, Economii, Dăruire), se strâng pe etape pentru un obiectiv și se planifică până la 18 ani, inclusiv prin contul Junior Centenar de la Trezoreria Statului. Bunicii și nașii pot contribui la un obiectiv dintr-un link, iar pentru copiii de 6–8 ani am făcut „Anul Anei”, un joc gratuit, cu voce și fără reclame. Aplicația nu ține bani. Echipa: Robert Eduard Antal (fondator) și Loredana Vale (comunicare și parteneriate). Proiectul e acum în pilot, cu familiile de pe lista de așteptare, și caută școli și grădinițe din Cluj pentru activități cu copiii.

Momentul care a mutat cel mai mult lucrurile a fost voluntariatul într-un centru de conservare marină din Thailanda, unde am lucrat cu țestoase marine. Am plecat cu ideea că merg să ajut niște animale și m-am întors cu o lecție despre răbdare și despre scară de timp. Conservarea nu are momente spectaculoase. Are hrănit, curățat bazine, măsurat, notat, zi după zi, pentru un rezultat pe care s-ar putea să nu îl vezi tu. Am înțeles acolo ce înseamnă să faci parte dintr-un lucru mai lung decât tine — și cât de bine se traduce asta pentru copii, dacă nu le-o predai, ci le-o dai de făcut.

Când m-a întrebat DoR, în 2019, ce înseamnă impactul pentru mine, am descris ceva ce aș semna și azi: să-ți iei timp, să te bucuri de singurătate, să meditezi, să fii tu cu tine — fără să urmărești neapărat productivitatea. Aveam optsprezece ani și nu citisem niciun studiu. Tot ce scriu acum despre timp nestructurat pornește de acolo; cercetarea a venit după, și mi-a dat dreptate.