Ce spune cercetarea despre învățarea prin joc

Când spun că lucrez prin joc, jumătate dintre adulți aud „nu se învață nimic” și cealaltă jumătate aude „e o metodă modernă”. Niciuna nu e corectă, iar diferența nu e de opinie — există literatură.

Am strâns aici ce mi se pare că merită știut de un părinte sau de un director de școală care trebuie să decidă dacă merită sau nu. Nu e o trecere în revistă completă. E ce folosesc eu ca să știu ce fac.

Documentul care a schimbat conversația

În septembrie 2018, Academia Americană de Pediatrie a publicat un raport clinic numit The Power of Play, semnat de Yogman, Garner, Hutchinson, Hirsh-Pasek și Golinkoff. E important nu pentru că spune ceva nou, ci pentru cine îl spune: e o recomandare clinică adresată medicilor pediatri, nu un manifest pedagogic.

Concluzia centrală: jocul influențează structura și funcționarea creierului și susține dezvoltarea funcțiilor executive — adică exact capacitățile de care depinde școala mai târziu: să-ți ții atenția, să-ți amâni un impuls, să treci de la o sarcină la alta.

Partea pe care o citez cel mai des în discuțiile cu părinții e cealaltă: raportul arată că, atunci când jocul și relațiile sigure lipsesc din viața unui copil, stresul toxic poate perturba dezvoltarea funcțiilor executive și învățarea comportamentului prosocial. Deci jocul nu e un bonus care se adaugă după ce s-a făcut treaba serioasă. Absența lui are cost.

Recomandarea practică din raport a ajuns și ea celebră: medicii sunt încurajați să prescrie joc la controalele de rutină, la fel cum prescriu cititul.

Dovezile din 18 țări

Cealaltă sursă pe care o folosesc vine din alt colț: LEGO Foundation a strâns într-un raport dovezi din programe de educație timpurie desfășurate în 18 locuri din lume, pe baza a 26 de studii, plus interviuri cu autorii lor.

Întrebarea la care răspunde nu e „e bun jocul”, ci una mai practică: contează jocul mai mult pentru copiii care pornesc dezavantajați? Titlul raportului — Learning Through Play: Increasing Impact, Reducing Inequality — spune în ce direcție merg datele.

Merită observat și ce se întâmplă în politici publice, nu doar în studii. În 2024, la Kigali, forumul Africa Foundational Learning Exchange a recunoscut pentru prima dată învățarea prin joc drept intervenție educațională critică — un prag pe care metodele îl trec rar. Tot din 2024, programul LEGO Foundation numit Playful Learning Across the Years lucrează la instrumente de observație pentru a măsura calitatea învățării prin joc în contexte de criză, în Bangladesh, Sierra Leone și Uganda.

Detaliul ăsta din urmă e cel care mă interesează cel mai mult. Când un domeniu începe să construiască instrumente de măsurare a calității, iese din faza de entuziasm.

Ce înseamnă „joc” în studiile astea

Aici e capcana. „Joc” nu înseamnă orice activitate care nu e lecție.

Literatura descrie în general jocul care produce învățare ca fiind: ales de copil, cu sens pentru el, activ din punct de vedere mental, repetat cu variații și, de multe ori, social. Un copil căruia i se dă o fișă colorată și i se spune „hai să ne jucăm” nu se joacă. Face o fișă.

Diferența asta e motivul pentru care nu orice program care își spune „prin joc” produce ce promite. Testul practic pe care îl folosesc: dacă un copil poate schimba regula și activitatea continuă să aibă sens, e joc. Dacă schimbarea regulii strică activitatea, era o sarcină deghizată.

Ce nu spune cercetarea

Nu spune că lecțiile sunt inutile. Nu spune că orice program prin joc bate orice program structurat. Și, mai ales, nu spune că rezultatele obținute în programe de educație timpurie de doi ani se obțin într-un atelier de două ore.

Eu lucrez la scara atelierului. Folosesc literatura ca să știu ce să pun în el și ce să nu pun — nu ca dovadă că ce fac produce efectele din studii. Ar fi o extrapolare pe care nimeni nu o poate susține.

Dacă vrei partea practică în loc de cea bibliografică, articolul despre petrecerile fără ecrane descrie aceleași principii într-o singură după-amiază, iar despre temele pe care le pot susține în fața părinților sau a cadrelor didactice am scris separat.

Surse

• Yogman M, Garner A, Hutchinson J, Hirsh-Pasek K, Golinkoff RM — The Power of Play: A Pediatric Role in Enhancing Development in Young Children, Pediatrics, septembrie 2018, 142(3):e20182058
• LEGO Foundation — Learning Through Play: Increasing Impact, Reducing Inequality (26 de studii, 18 locații)
• LEGO Foundation — Playful Learning Across the Years, program de cercetare, 2024
• Africa Foundational Learning Exchange, Kigali, 2024